File:Ruinele palatului Micul Trianon din Floresti, jud.Prahova.JPG

Română: Istoria “ Micului Trianon” incepe prin 1826-1830 cand, pe ruinele unei cladiri mai vechi, vornicul Grigore Cantacuzino a vrut sa ridice un castel, alaturi de o intreaga suita de cladiri anexe, birouri, grajduri dar si un pavilion pentru oaspeti.

Fiul Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit Nababul, a mers mai departe cu ambitia de a face din acest castel o bijuterie arhitectonica dar si peisagistica nemaiintalnita pe aceste meleaguri, aceasta fiind si dorinta nepoatei sale Alice. Astfel ca, pe o mosie ce se intindea pe 150 ha, de-o parte si de alta a raului Prahova, Nababul a tocmit o figura proeminenta a arhitecturii romanesti, Ioan.D.Berindei si mesteri francezi, italieni, greci, pentru a modela peisajul si pentru a ridica “Palatul Domnitei”, nume consacrat in Monografia com.Floresti. Construirea “Micului Trianon” a fost definitivata in intervalul 1910-1914, in final rezultand camere in stil neoclasic francez asa cum era modelul dupa care se inspirasera realizatorii, Trianonul parizian. In spatele sanatoriului exista un locas sfant construit de tatal Nababului si pictat de Tattarescu. In 1918, dupa moartea Nababului, printesa Alice a plecat in strainatate si nimeni nu a locuit in castelul care a cazut incet incet in uitare. De-a lungul istoriei “comuniste” s-au gasit rand pe rand diferite destinatii acestui monument, frumusetea arhitecturii neimpresionand de fel autoritatile vremii. Astfel castelul a fost un siloz pentru IAS, unitate militara cu scoala de dresaj canin, azil TBC in prezent.

Din ruinele castelului au tot fost furate materiale de constructie pretioase cum ar fi piatra de Albesti-Arges, gravurile, sculpturile, tot ce a putut fi carat si valorificat, pana cand plimbarea printre ruine a devenit nesigura din cauza destabilizarii zidurilor.