File:Catedrala “Adormirea Maicii Domnului” - Dorohoi 01.jpg

Română: Biserica parohială “Grigore Ghica”, catedrală a oraşului Dorohoi, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” şi “Sf. Mare Mucenic Gheorghe” este construită din cărămidă şi acoperită cu tablă zincată. Este destul de mare şi impune prin arhitectura ei. În ansamblu corpul bisericii este pătrat, aproape rotund în lungime de 29 m şi lăţime de 17m.

Deasupra are 5 turnuri octogonale, acoperişul turlelor are forma unor calote. Clopotniţa este aparte, zidită din cărămidă aparentă, în anul 1938. Fondurile necesare construirii acestui locaş de închinăciune au provenit din două surse 50.000 de lei depuşi la casa de consemnaţiuni au venit din “case mari” şi pământ care au aparţinut parohiilor Sfântul Neculai şi vechea Adormire din Dorohoi. Aceste bunuri fiind secularizate şi transformate în bani lichizi au intrat în patromoniul oraşului Dorohoi. Comuna la rândul ei i-a întrebuinţat la construcţia bisericii catedrale „Grigore Ghica Voievod”. În anul 1869, Mitropolia Moldovei şi Sucevei cu telegrama 1632 cere informaţii primăriei oraşului Dorohoi asupra fondurilor cu care se va clădi viitoarea biserică şi cine sunt fondatorii. Primăria, prin primarul I. Tăutu, comunică Protopopiatului Dorohoi următoarele: „constructia bisericii se garantează din fondurile bisericeşti 1855 de galbeni, din învoielile cu marii (900 de galbeni), din vânzarea a 3 case bisericeşti (128 galbeni), din vânzarea a 2 condici (400 galbeni) iar restul din contribuţia Primăriei . Prima piatră fundamentală se pune pe terenul dintre Şcoala primară astăzi Banca de Raifaisen şi casele Ghiţescu astăzi localul liceului Grigore Ghica, la 6 septembrie 1869, primar fiind Ioan Tăutu. La 16 septembrie 1869 lucarea se opreşte din cauză că interiorul bisericii era proiectat prea mic iar materialele erau de prostă calitate. La 28 iunie 1889, se pune a-II-a temelie în apropiere de terenul pe care s-a pus prima în timpul primarului Vasile Calcantraur, prefect Grigore Holba, ministrul de interne Lascăr Catargiu şi ministrul de culte C. Boerescu. La 10 septembrie 1890 din cauza că antrepenorul n-a îndeplinit condiţiile contractului se hotărăşte rezilierea lui, lucrările continuând în regie sub supravegherea unei comisii comunale compusă din D. D. I. Panailiu, D. Manoliu şi arhitectul Tarlo . La 15 iulie 1891, Pavlo Tomazini , fabricant din Bucureşti contractează pentru lucrarea mozaicului bisericii 19 iulie 1891 se tratează pentru confecționarea ferestrelor cu casa Schmidt din Bucureşti. La 15 iunie 1892 primarul oraşului domnul Iorgu Cirnovodeanu propune în comisia de supraveghere a construcţiei pe D. D. I. Călin, E. Prutescu, D. Erbiceanu, Pr. I. Stănescu şi arhitect Tarlo. La 3 ianuarie 1893, acelaşi primar împreună cu preotul I. Stănescu, însărcinaţi de comună se deplasează la Bucureşti pentru a comanda pictura ce urma să se picteze pe pereţii bisericii, au făcut o dare de seamă asupra ofertei făcute pentru sculptura şi pictura bisericii care vor trebui să fie terminate în timp de un an şi jumătate. Pictura va fi executată pentru suma de 17.000 lei iar D. Alexandru Ilzva va executa sculptura pentru 11.000. Pictura va fi executată de Napoleon D’Este. La 24 septembrie 1893, pictorul Voinescu profesor la Şcoala de Arte frumoase din Bucureşti încheie un proces verbal asupra lucrărilor ce se vor picta, opinând că pe pereţi în centrul bisericii în partea ferestrelor să se facă 4 picturi cu subiect din viaţa Mântuitorului iar în Sfântul Altar Sfinţii Trei Ierarhi şi Iacob fratele Domnului iar la proscomidie să se picteze un Sfânt Potir cu Iisus Hristos binecuvântând. La 7 martie 1893, primarul oraşului Ioan Coroi, numeşte în comisia de supraveghere pe D. D. Lascăr Petrică, Eugen Lupaşcu , Pr. Ioan Stănescu şi arhitect Artur Tarlo. La 25 aprilie 1894, acelaşi primar cu părintele Stănescu sunt însărcinaţi să plece în Rusia la Kiev să cumpere un policandru şi argintăria pentru biserică pentru suma de 10.000 lei obiectele cumpărate au fost scutite de vamă conform ordinului ministerial nr.18.302 din 1 iulie 1894. În duminica de 14 august 1894, se sfinţeşte catedrala oraşului Dorohoi de către I. P. S. Mitropolit Iosif Naniescu, adaugandu-se şi al-II-lea hram Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, redactându-se şi actul care s-a aşezat în biserică. În 1891 a fost numit paroh preotul Ioan Bart, seminarist gr. II în locul părintelui Ioan Stănescu, transferat la Râmnicu Vâlcea. După părintele I. Bart transferat la parohia Şendriceni Gherghel a fost numit paroh diac. Cosma Petrovici licenţiat al Facultăţii de teologie din Cernăuţi. În 1910 a fost numit ca supranumerar Pr. Al. Dolinescu, licenţiat al Facultăţii de teologie din Bucureşti. În 1902 a fost numit diacon C-tin Sandovici, licenţiat al Facultăţii de teologie din Bucureşti. După transferarea Pr. Cosma Petrovici ca paroh al parohiei Pomârla a fost numit prin transferare ca paroh la catedrală Pr. Dumitru Grigorescu doctor al Facultăţii de teologie din Cernăuţi care a îndeplinit şi funcţia de protoiereu. În anul 1935, în urama decesului Pr. Grigorescu, diaconul Vasile C. Anghelea de la catedrala Uspenia din Botoşani a fost numit paroh. În 1945, diaconul C-tin Sandovici fiind pensionat a fost numit în postul de diacon Anania Roşca, licenţiat al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. În anul 1938, s-a construit o clopotniţa de zid la poartă dinspre stradă Al. I. Cuza, prin contribuţia credincioşilor din oraş. În anul 1941, pictura bisericii a fost renovată în întregime. Fondurile acestei lucrări au fost puse la dispoziţie de către guvernul din Cernăuţi. Deasemenea şi exteriorul bisericii a fost renovat ultima data în anul 1974, revizuindu-se şi acoperişul şi în special turlele care necesitau urgente reparaţii. Toate aceste renovări au fost făcute în timpul Pr. Vasile C. Anghelea.

După Pr. Anghelea ca paroh al Catedralei a venit Pr. Th. Damian în anul 1979. Un an mai târziu s-au început lucrările de reparare a bisericii în exterior aplicându-se pe pereţi praf de piatră. Între anii 1980-1984 parohia a fost suplinită de diverşi preoţi pensionari deoarece Pr. Damian făcea studii în Elveţia. În anul 1984, Pr. Damian revine în ţară şi la parohie construind un pridvor la intrarea în biserică. În 1986, începe reparaţia acoperişului punându-se tablă din aluminiu. În acelaşi an Pr. Damian pleacă în Canada definitiv şi Pr. Toma Mihai devine paroh şi continuă lucararile de reparaţie la biserică. Între anii 1991-1993 se construieşte capela mortuară, se reface pictura din biserică. Prin grija preotului paroh Toma Mihai, are loc la 13 septembrie 1993, sfinţirea Bisericii şi a Capelei de către I. P. S Daniel Mitropolitul Moldovei şi episcopii Calinic Botoşăneanul şi Eftimie al Romanului. Deasemenea în timpul Pr. Toma Mihai s-a pictat în tehnica frescă pronaosul bisericii. Tot prin purtarea de grijă a Pr. Mihai Toma între anii 2005-2006 s-a recondiționat zidul exterior al bisericii iar în 2007 pictura din biserica.